OSTENTATÓRIU, -IE, ostentatorii, adj. (Rar) Ostentativ. – Din fr. ostentatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTENTATÓRIU ~e (~i) rar v. OSTENTATIV. [Sil. -riu] /<fr. ostentatoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTENTATÓRIU adj. (Liv.) Ostentativ. [< fr. ostentatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ostentatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. ostentatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. ostentatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink