OSCIÓR, oscioare, s. n. Diminutiv al lui os; osișor, osuț. – Os + suf. -cior.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCIÓR s. ciolănaș, ciolănel, (înv. și pop.) osuț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

osciór s. n., pl. oscioáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink