OSCILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „oscilație”, „oscilator”, „oscilatoriu”. [Var. oscil-. / < fr., it. oscilo-, cf. lat. oscillatio, fr. oscillation, it. oscillazione].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCIL(O)- elem. „oscilație”. (< fr. oscill/o/-, cf. lat. oscillare, a se balansa)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCÍLĂ, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. – Din lat. oscillum, fr. oscille.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCÍLĂ s.f. Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în case pentru a îndepărta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCÍLĂ s. f. (la romani) mască a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendată în casă pentru a îndepărta relele. (< lat. oscillum, fr. oscille)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oscílă s. f., g.-d. art. oscílei; pl. oscíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink