OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCILATÓRIU ~e (~i) 1) Care este de natura oscilațiilor; asemănător cu oscilațiile. Fenomen ~. 2) Care ține de oscilații; propriu oscilațiilor. Metodă ~e. [Sil. -riu] /<fr. oscillatoire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCILATÓRIU, -IE adj. (Despre mișcări) Care are oscilații; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCILATÓRIU, -IE adj. cu oscilații. (< fr. oscillatoire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OSCILATÓRIU adj. oscilant, pendular. (Mișcare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oscilatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. oscilatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. oscilatórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

oscilatorii, mișcări (pl.), (engl.= oscillatory motions (fluctuations)) oscilații generale (Belousov) ale scoartei terestre care determină transgresiunile și regresiunile marine, fără modificări în structura scoarței (sin. mișcări epirogenice), și oscilații ondulatorii, care generează fosele geosinclinale, sineclizele, geoanticlinalele și anteclizele.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink