OSCILÁȚIE, oscilații, s. f. 1. Mișcare periodică alternativă și simetrică a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa; vibrație, pendulare, oscilare. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. 3. Fig. Nehotărâre, șovăială; fluctuație. – Din fr. oscillation.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSCILÁȚIE ~i f. 1) v. A OSCILA. 2) Variație periodică în timp a unei mărimi fizice, susținute de transformarea unei energii dintr-o formă în alta. 3) Variație alternativă și iregulară a unei mărimi. ~a tensiunii arteriale. 4) fig. Lipsă de constanță (în opinii sau în comportament). ~i de conduită. [G.-D. oscilației] /<fr. oscillation
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSCILÁȚIE s.f. 1. Mișcare alternativă periodică a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi fizice. 3. (Fig.) Șovăială, nehotărâre; fluctuație. [Gen. -iei, var. oscilațiune s.f. / cf. fr. oscillation, lat. oscillatio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSCILÁȚIE s. f. 1. mișcare periodică alternativă a unui corp față de o poziție de echilibru. 2. variație periodică, în timp, a mărimilor caracteristice unui sistem fizic. 3. (fig.) șovăială, ezitare; fluctuație. (< fr. oscillation, lat. oscillatio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSCILÁȚIE s. 1. v. balansare. 2. v. vibrație. 3. v. fluctuație.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSCILÁȚIE s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuație, instabilitate, îndoială, nehotărâre, pregetare, schimbare, șovăială, șovăire.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
osciláție s. f. (sil. -ți-e), art. osciláția (sil. -ți-a), g.-d. art. osciláției; pl. osciláții, art. osciláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OSCILÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Mișcare periodică, alternativă și simetrică, a unui corp în raport cu o anumită poziție a sa: vibrație, pendulare, oscilare. 2. (FIZ.) Variație periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoțită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta. Caracteristicile principale ale unei o.: elongația, amplitudinea, perioada, frecvența și faza. ◊ O. amortizată = o. a cărei amplitudine se micșorează în timp. ◊ O. liberă (proprie) = o. a unui sistem care nu primește energie din exterior, după ce a primit un impuls inițial. ◊ O. întreținută (constrânsă) = o. a unui sistem care primește energie din exterior. 3. O. sudică (pacifică) (ENSO = El Niño Southern Oscilation) = modificarea, la intervale neregulate, a circulației atmosferice și a direcției curenților din Oc. Pacific, care provoacă fenomenul El Niño (v. Niño, El) și opusul acestuia, La Niña (caracterizat printr-o răcire anormală a apelor din E Oc. Pacific) cu consecințe de mare amploare (ex. ploi abundente și taifunuri în Australia și S Asiei; uragane în Oc. Atlantic; ierni grele în Canada și S.U.A.). 4. Fig. Șovăială, nehotărâre; fluctuație.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oscilație v. vibrație; frecvență.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink