ORZÁR, (1) orzare, s. n., (2) orzari, s. m. 1. S. n. Orzărie (2). 2. S. m. Negustor de orz. – Orz + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ORZÁR ~e n. Încăpere în care se păstrează orzul. /orz + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORZÁR s. orzărie. (Ține orzul în ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orzár (persoană) s. m., pl. orzári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orzár (hambar) s. n., pl. orzáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink