ORZ, (1) s. m., (2, 3) orzuri, (3) oarze, s. n. 1. S. m. Gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale (Hordeum); plantă care face parte din acest gen. ♦ P. restr. Boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului. ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască. 2. S. n. pl. Specii de orz (1). 3. S. n. Semănătură, lan de orz (1). – Lat. hordeum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ORZ m. 1) Plantă erbacee cerealieră cu tulpina de tip pai, cu frunze liniare, ondulate pe margini, cu inflorescență în formă de spic, ale cărei boabe sunt folosite ca furaj și în alimentație. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. ◊ A strica ~ul pe gâște a folosi energie sau valori pentru ceea ce (sau pentru cine) nu merită. /<lat. hordeum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orz s. m. – Plantă erbacee din familia gramineelor. – Mr. ordzu, megl. (u)orz. Lat. hordenm (Pușcariu 1225; Candrea-Dens., 1286; REW 4180); cf. vegl. vuarz, it. orzo, prov., cat. ordi, fr. orge, gal. orjo. – Der. orzar, s. m. (negustor de grîne); orzărie, s. f. (lan de orz); orzișor, s. m. (arpacaș); orzoaică, s. f. (varietate de orz); orzăreț (var. urzăreț), adj. (varietate de pere).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

orz s. m., s. n., pl. n. (sorturi) órzuri, (lanuri) oárze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink