ortóptică s. f., g.-d. art. ortópticii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTÓPTIC, -Ă, ortoptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a oftalmologiei care asigură tratamentul ambliopiei, educarea vederii stereoscopice și tratamentul dezechilibrului muscular în strabism. 2. Adj. De ortoptică (1). – Din fr. orthoptique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ORTÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la ortoptică. ♦ tratament ~ = tratament care urmărește centrarea corectă a axelor oculare și dezvoltarea vederii binoculare în caz de strabism. II. s. f. ramură a oftalmologiei despre defectele vederii și tratamentul lor. (< fr. orthoptique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ortóptic adj. m., pl. ortóptici; f. sg. ortóptică, pl. ortóptice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ortóptică s.f. (med.) Ramură a oftalmologiei care se referă la corectarea tulburărilor vizuale datorate proastei coordonări a mișcărilor oculare (de pildă strabismul) ◊ „Secția de ortoptică a clinicii pe care o conduce profesorul Sachsenweger este una dintre cele mai bine dotate din Europa.” Sc. 17 IX 67 p. 4 (din fr. orthoptique; DMN 1971; DM)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink