ORTOGENÍE s. f. (Med.) Dezvoltare simetrică a arcadelor dentare superioare și inferioare care face posibilă întâlnirea dinților cap la cap. – Din fr. orthogénie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ORTOGENÍE s. f. 1. ansamblu de preocupări, dezvoltarea normală a omului; planificare, control al nașterilor. 2. dezvoltare simetrică a arcadelor dentare. (< fr. orthogénie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ortogeníe s. f., art. ortogenía, g.-d. art. ortogeníei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ORTOGENÍE (‹ fr., engl.) s. f. 1. Ansamblul mijloacelor prin care se încearcă diminuarea frecvențelor genelor patologice dintr-o populație, constând, mai, ales, în limitarea nașterilor la persoanele care prezintă riscuri genetice. 2. Metodă de diagnosticare și de tratament al tulburărilor psihice ale copilului. A fost pusă la punct de psihanalistul american Bruno Bettelheim (1903-1990), care a reușit să amelioreze, autismul infantil, prin aplicarea ei.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink