ORNÁRE s. f. Acțiunea de a orna; împodobire, decorare. – V. orna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNÁRE s.f. Acțiunea de a orna și rezultatul ei; împodobire. [Pl. -nări. / < orna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNÁRE s. 1. v. decorare. 2. v. garnisire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ornáre s. f., g.-d. art. ornării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A ORNÁ ~éz tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /<fr. orner, lat. ornare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNÁ vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orná vb., ind. prez. 1 sg. ornéz, 3 sg. și pl. orneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink