ORNAMENTÁȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNAMENTÁȚIE ~i f. 1) Arta ornamentării. 2) Ansamblu de elemente care servesc pentru a împodobi clădiri, interioare; decor. [G.-D. ornamentației] /<fr. ornementation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNAMENTÁȚIE s.f. Ornamentare; totalitatea ornamentelor cu care se împodobește ceva; tehnica ornamentării. [Gen. -iei, var. ornamentațiune s.f. / cf. fr. ornamentation, rus. ornamentațiia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNAMENTÁȚIE s. f. 1. arta, tehnica ornamentării. 2. ansamblu ornamental. (< fr. ornementation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORNAMENTÁȚIE s. 1. v. podoabă. 2. v. decorație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ornamentáție s. f. (sil. -ți-e), art. ornamentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. ornamentáției; pl. ornamentáții, art. ornamentáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink