ORIFÍCIU, orificii, s. n. Deschizătură prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul, cu alt spațiu închis sau altă cavitate. – Din fr. orifice, lat. orificium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIFÍCIU ~i n. Loc deschis prin care o cavitate sau un spațiu închis comunică cu exteriorul ori cu o altă cavitate sau spațiu închis. [Sil. -ciu] /<fr. orifice, lat. orificium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIFÍCIU s.n. Deschidere, deschizătură (a unei cavități). [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. lat. orificium, fr. orifice].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIFÍCIU s. n. deschidere (a unei cavități). (< lat. orificium fr. orifice)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIFÍCIU s. 1. deschizătură. 2. orificiu piloric v. pilor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orifíciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. orifíciul; pl. orifícii, art. orifíciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ORIFICIU POLAR deschidere în calota parașutei care permite scurgerea aerului, conferindu-i stabilitate.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink