ORIENTÁBIL, -Ă, orientabili, -e, adj. Care poate fi condus, care poate fi orientat. [Pr.: -ri-en-] – Orienta + suf. -bil. Cf. fr. orientable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIENTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi orientat; în stare să fie supus orientării. [Sil. -ri-en-] /a (se) orienta + suf. ~bil
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIENTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi orientat. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. orientable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORIENTÁBIL -Ă adj. care poate fi orientat. (< fr. orientable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

orientábil adj. m. (sil. -ri-en-), pl. ortentábili; f. sg. orientábilă, pl. orientábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink