ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÍBIL ~ă (~i, ~e) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă ~ă. Strigăt ~. /<fr. horrible, lat. horribilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÍBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, grețos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Oribil ≠ frumos
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

oríbil adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilă, pl. oríbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink