ORDINARIÁT, ordinariate, s. n. (Înv.) Organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu. – Din lat. ordinariatus, fr. ordinariat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORDINARIÁT s. v. consistoriu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ordinariát s. n. (sil. -ri-at), pl. ordinariáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink