ORBĂLȚITÚRĂ, orbălțituri, s. f. (Reg.) Orbalț (1). [Var.: orbălțătúră s. f.] – Orbălți + suf.-tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

orbălțitúră s. f., g.-d. art. orbălțitúrii; pl. orbălțitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink