ORATORIÁN, -Ă adj. Care se referă la ordinul călugăresc al Oratoriului. // s.m. Călugăr din ordinul numit al „Oratoriului”. [Pron. -ri-an, pl. -ieni. / cf. it. oratoriano, fr. oratorien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

oratorián s. m., adj. m., pl. oratoriéni; f. sg. oratoriánă, pl. oratoriéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink