ORÁJ, oraje, s. n. (Met.) Fulger însoțit de tunet. – Din fr. orage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÁJ s.n. (Met.) Furtună, vijelie. [< fr. orage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÁJ s. n. (met.) furtună, vijelie. (< fr. orage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

oráj s. n., pl. oráje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink