ORÁCUL s. n. v. oracol.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÁCUL s.n. v. oracol.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÁC interj. (Reg.; de obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul broaștelor. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÁC interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita orăcăitul broaștelor). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÁC s. n. (Rar) Orăcăit. – Postverbal al lui orăcăi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÁC interj. v. miorc, oac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orác interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s. n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s. f. (orăcăit).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

orác interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink