ORĂȘEÁN, -Ă, orășeni, -e s. m. și f. Locuitor al unui oraș. – Oraș + suf. -ean.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ORĂȘEÁN ~éni m. Locuitor al unui oraș. /oraș + suf. ~ean
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORĂȘEÁN s. târgoveț, (livr.) citadin, (pop. și fam. depr.) nădrăgar, pantalonar, (pop. și depr. sau ir.) domn, surtucar, (înv.) cetățean, pârgar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orășeán s. m., pl. orășéni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orășeánă s. f., g.-d. art. orășénei; pl. orășéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink