ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator, [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÂNDUITÓR s. v. organizator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink