ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÂNDUIÁLĂ s. 1. v. ordine. 2. v. întocmire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ORÂNDUIÁLĂ s. v. bir, dare, demnitate, dispoziție, hotărâre, impozit, ordin, poruncă, poziție, rang, rând, treaptă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Orânduială ≠ debandadă, dezordine
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

orânduiálă s. f., g.-d. art. orânduiélii; pl. orânduiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink