OPTIMÉTRU, optimetre, s. n. Instrument optic de mare precizie cu care se măsoară dimensiunile pieselor. – Din fr. optimètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÉTRU ~e n. Instrument optic de mare precizie pentru măsurarea dimensiunilor unor piese. /<fr. optimetre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÉTRU s.n. (Tehn.) Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. [< fr. optimètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPTIMÉTRU s. n. instrument optic de precizie pentru măsurarea dimensiunilor pieselor. (< fr. optimètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

optimétru s. n. (sil. -tru), art. optimétrul; pl. optimétre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink