OPRÓBRIU s. n. (Livr.) Dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte. – Din fr. opprobre, lat. opprobrium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

OPRÓBRIU n. Dispreț prin care societatea condamnă faptele nedemne sau persoanele care le comit. ~ public. A arunca ~l asupra cuiva. [Sil. -pro-briu] /<fr. opprobre, lat. opprobrium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPRÓBRIU s.n. (Liv.) Atitudine de dezaprobare, de profund dispreț al societății față de fapte nedemne sau față de oameni josnici, nedemni, mișei. [Pron. -briu. / < lat. opprobrium, cf. fr. opprobre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPRÓBRIU s. n. dispreț, dezaprobare publică pentru necinste și fapte nedemne. (< lat. opprobrium, fr. opprobre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

opróbriu (livr.) [briu pron. brĭu] (o-pro-briu) s. n., art. opróbriul; pl. opróbrii, art. opróbriile (-bri-i-)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

opróbriu s. n. (sil. -pro-briu [pron. -briu]), art. opróbriul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink