5 definiții pentru opreg (pl. -e), opreg (pl. -uri)   declinări

OPRÉG, oprege, s. n. Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării, alcătuită dintr-o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură, cu franjuri colorate, purtată peste poalele cămășii, în față și în spate sau numai în spate. – Din scr. opreg.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

OPRÉG, oprege, s. n. Fotă (având în partea de sus o platcă țesută, de care atârnă fire groase de lână în diferite culori). [Pl. și: opreguri] – Sb. opreg.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

oprég (oprége), s. n. – Șorț, jupon, poale de costum popular. Sb. opreg (Tiktin; cf. Conev 84). În Banat și Olt.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

oprég s. n. (sil. -preg), pl. oprége
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fótă f., pl. e (turc. fotá, d. ar. futa, stofă vărgată adusă din India, ștergar de șters la baĭe; alb. bg. sîrb. futa, fotă; pol. fota, astar; rus. fota, văl; ngr. futâs, fotă; ung. futa, pînză; sp. fota, mantilă). Vechĭ. O stofă vărgată din care se făceaŭ fote. Șervet, peșchir. Azĭ. Pestelcă lungă de lînă ornată cu cusuturĭ [!] și fluturĭ pe care țărancele o întrebuințează în loc de rochĭe punînd una înainte, și alta înapoĭ. – Fota din ainte [!] se maĭ numește în est și zavelcă și prestelcă, cea din apoĭ [!] vîlnic și opreg. În est se numeștze catrință (fie că-ĭ una, fie că-s doŭă), în vest cretință, în Trans. și păstură și zadie, în Bas. și peștiman. Pe unde se poartă doŭă fote, portu e maĭ frumos; pe unde se poartă una singură care învălătucește picĭoarele (Munt. est, Mold.) e maĭ urît.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink