OPOZIȚIONÍST, -Ă, opoziționiști, -ste, adj. 1. Care face politică de opoziție. 2. Opus², contrar. [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -ist.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZIȚIONÍST ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de opoziție; propriu opoziției. 2) și substantival (despre persoane) Care face opoziție. [Sil. -ți-o] /opoziție + suf. ~ist
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZIȚIONÍST, -Ă adj. 1. Opus, contrar. 2. Care face politică de opoziție. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZIȚIONÍST, -Ă adj. 1. opus, contrar. 2. care face politică de opoziție. (< opoziție + -/on/ist)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZIȚIONÍST s. v. oponent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

opoziționíst adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opoziționíști; f. sg. opoziționístă, pl. opoziționíste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink