OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. De opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziție cu ceva; care se opune. [Sil. -ți-o] /opoziție + suf. ~al
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. De opoziție. ♦ Propoziție opozițională (și s.f. ) = propoziție circumstanțială care se opune conținutului regentei. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. de opoziție; opozitiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o opoziție față de conținutul regentei. (< fr. oppositionnel, engl. oppositional)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

opoziționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opoziționáli; f. sg. opoziționálă, pl. opoziționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink