OPOZÁNT, -Ă, opozanți, -te, s. m. și f. 1. Oponent. 2. (În țările cu regim parlamentar) Persoană care face parte dintr-un partid sau dintr-un grup politic de opoziție. ◊ (Adjectival) Ziar opozant. – Din fr. opposant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care se opune unui act juridic, unei măsuri sau unei autorități. Minoritate ~tă. 2) Care face parte din opoziție; de opoziție. Fracțiune ~tă. /<fr. opposant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Oponent. 2. Cel care face parte dintr-un partid de opoziție. [< fr. opposant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZÁNT, -Ă I. s. m. f. 1. oponent. 2. cel care face parte dintr-un partid de opoziție. II. adj., s. m. (mușchi) care se opune unui deget. (< fr. opposant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZÁNT s. v. oponent.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

opozánt s. m., pl. opozánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink