OPOZABILITÁTE s. f. Faptul de a fi opozabil (2). – Din fr. opposabilité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZABILITÁTE s.f. Faptul, însușirea de a fi opozabil. [Cf. fr. opposabilité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZABILITÁTE s. f. faptul de a fi opozabil (2). (< fr. opposabilité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

opozabilitáte s. f., g.-d. art. opozabilității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink