OPOZÁBIL, -Ă, opozabili, -e, adj. 1. Care poate fi opus, care se poate opune. 2. (Despre un drept, un mijloc de apărare, o hotărâre judecătorească, un act juridic etc.) Care trebuie respectat și de alte persoane, nu numai de titularul dreptului sau de părți. – Din fr. opposable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care se poate opune (unul altuia). 2) jur. (despre sentințe, drepturi etc.) Căruia i se poate opune ceva prin demersuri judiciare; care poate fi contestat. /<fr. opposable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZÁBIL, -Ă adj. 1. Care se poate opune. 2. (Despre o sentință, un act etc.) Care poate fi atacat în justiție, făcându-se opoziție. [Cf. fr. opposable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPOZÁBIL, -Ă adj. 1. care poate fi opus, care se opune. 2. (despre o sentință, un act etc.) care poate fi atacat în justiție, făcându-se opoziție. (< fr. opposable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

opozábil adj. m., pl. opozábili; f. sg. opozábilă,pl. opozábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink