OPERETÍSTIC, -Ă, operetistici, -ce, adj. Referitor la operetă, de operetă. – Din it. operettistico.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OPERETÍSTIC, -Ă adj. (Muz.) De operetă. [< it. operettistico].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OPERETÍSTIC, -Ă adj. de operetă. ◊ (peior.) facil, sentimental. (< it. operettistico)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
operetístic adj. m., pl. operetístici; f. sg. operetístică, pl. operetístice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
operetístic, -ă adj. (muz.) De operetă ◊ „Pericolul cel mai mare prevăzut, de altfel, de regizor, acela al căderii în parodie involuntară și operetistică, nu a putut fi evitat cu nici un chip, montarea suferind mereu în acest sens.” Cont. 21 I 72 p. 6. ◊ „Duetul operetistic susținut de către M.R. și R.Z.” R.lit. 2 IX 76 p. 16; v. și monodia. (din it. operettistico; Th. Hristea P.E. 123, I. Iordan în SCL 4/64 p. 419, atestare din 1960; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink