OPȚIONÁL, -Ă, opționali, -e, adj. Cu caracter de opțiune; facultativ. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. optionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care are caracter de opțiune; facultativ. [G.-D. opțiunii; Sil. -ți-o-] /<fr. optionnel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIONÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la o opțiune; prin opțiune; de voie, la alegere. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. optional].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIONÁL, -Ă adj. cu caracter de opțiune; facultativ. (< fr. optionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OPȚIONÁL adj. facultativ. (Curs ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

opționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opționáli; f. sg. opționálă, pl. opționále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink