OPĂCÍT, -Ă, opăciți, -te, adj. (Reg.) 1. Zăpăcit, speriat, uluit. 2. Pocit, monstruos. – V. opăci.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OPĂCÍ, opăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A opri în loc, a reține; a împiedica. 2. A induce în eroare, a deruta; a necăji; a năuci, a zăpăci. 3. A liniști, a potoli, a domoli. – Din bg. opača, scr. opačiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

opăcí, opăcésc, vb. IV (reg.) 1. a împiedica, a reține, a stingheri. 2. a induce în eroare, a deruta, a necăji, a năuci, a zăpăci. 3. a liniști, a potoli, a domoli. 4. a obosi, a se istovi. 5. a poci, a urâți.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

opăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. opăcésc, imperf. 3 sg. opăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. opăceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink