ONTOGENÉTIC, -Ă, ontogenetici, -ce, adj. Care aparține ontogeniei, privitor la ontogenie, specific ontogeniei; ontogenic. – Din fr. ontogénétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ONTOGENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de ontogeneză; propriu ontogenezei. /<fr. ontogénétique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONTOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la ontogenie; specific ontogeniei; ontogenic. [< fr. ontogénétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ONTOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la ontogenie; ontogenic. (< fr. ontogénétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ONTOGENÉTIC adj. (BIOL.) ontogenic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ontogenétic adj. → genetic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink