ÓNTIC, -Ă, ontici, -ce, adj. (Livr.) Care ține de domeniul existenței; ontologic. – Din fr. ontique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓNTIC ~că (~ci, ~ce) v. ONTOLOGIC. /<fr. ontique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓNTIC, -Ă adj. Referitor la existență, la realitatea obiectivă; existent independent de om. [< fr. ontique, cf. gr. on – ființă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓNTIC, -Ă adj. (fil.) referitor la existență, la realitatea obiectivă. (< fr. ontique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÓNTIC adj. v. ontologic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

óntic adj. m., pl. óntici; f. sg. óntică, pl. óntice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink