ONORABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi onorabil; cinste. – Din fr. honorabilité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ONORABILITÁTE f. Caracter onorabil. /<fr. honorabilité, lat. honorabilitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONORABILITÁTE s.f. Calitatea de a fi onorabil; probitate, cinste. [Cf. fr. honorabilité, lat. honorabilitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ONORABILITÁTE s. f. calitatea de a fi onorabil. (< fr. honorabilité, lat. honorabilitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ONORABILITÁTE s. respectabilitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONORABILITÁTE s. v. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

onorabilitáte s. f., g.-d. art. onorabilității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink