ONÉST, -Ă, onești, -ste, adj. Cinstit, de treabă, corect. – Din lat. honestus, it. onesto.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

ONÉST ~stă (~ști, ~ste) Care se conformează corectitudinii morale; corect și de bună credință; cinstit; integru. /<lat. honestus, it. onesto
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONÉST, -Ă adj. Cinstit, corect. [< lat. honestus, cf. it. onesto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ONÉST, -Ă adj. cinstit, corect, incoruptibil. (< lat. honestus, it. onesto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ONÉST adj. v. cinstit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Onest ≠ corupt, depravat, josnic, necinstit, neonest
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

onést adj. m., pl. onéști; f. sg. onéstă, pl. onéste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink