ONERÓS, -OÁSĂ, oneroși, -oase, adj. (Despre contracte, convenții etc) Care impune cuiva sarcini; p. ext. împovărător, apăsător; necinstit. ◊ Act cu titlu oneros = act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb. – Din fr. onéreux, lat.onerosus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Art. 945 din vechiul Cod Civil prevedea: „Contractul oneros este acela în care fiecare parte voiește a-și procura un avantaj”. - raduborza

ONERÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre contracte, convenții etc.) Care impune cuiva anumite sarcini. /<fr. onéreux, lat. onerosus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ONERÓS, -OÁSĂ adj. Costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. ♦ (Jur.) Cu titlu oneros = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onéreux, lat. onerosus < onus – sarcină].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ONERÓS, -OÁSĂ adj. (despre contracte, convenții etc.) care impune suportarea unor cheltuieli mari. ♦ (jur.) cu titlu ~ = cu condiția de a suporta anumite cheltuieli sau sarcini. ◊ costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. (< fr. onéreux, lat. onorosus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ONERÓS adj. v. apăsător, copleșitor, covârșitor, dezavantajos, greu, ilegal, ilicit, incorect, împovărător, necinstit, necorect, nefavorabil, nelegal, neonest, neprielnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

onerós adj. m., pl. oneróși; f. sg. oneroásă, pl. oneroáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink