OMULÉȚ, omuleți, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statură. 2. Fig. Om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine. – Om + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

OMULÉȚ ~i m. (diminutiv de la om) Persoană lipsită de valoare. /om + suf. ~uleț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omuléț s. m., pl. omuléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

omuleț, omuleți s. m. v. oagăr (1).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink