OMIZÍRE, omiziri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a omizi și rezultatul ei.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

omizíre, omizíri, s.f. (înv.) revărsatul zorilor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

omizí (omizésc, omizít), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

omizí (omizésc, omizít), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-și ciuli urechile, a-și încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink