OMISÍV, -Ă, omisivi, -e, adj. Cu omisiuni. – Din engl. omissive.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OMISÍV, -Ă adj. Care constituie o omisiune; datorat unei omisiuni. [Cf. it. omissivo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMISÍV, -Ă adj. care constituie o omisiune; cu omisiuni. (< engl. omisive)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

omisív adj. m., pl. omisívi; f. sg. omisívă,pl. omisíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink