OMISIÚNE, omisiuni, s. f. Faptul de a omite; trecere cu vederea, neglijare; lucru omis, lipsă, scăpare, lacună; omitere. [Pr.: -si-u-] – Din fr. omission, lat. omissio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OMISIUNE ~i f. 1) v. A OMITE. 2) Lucru, fapt omis, scăpat din vedere. [Sil. -si-u-] /<fr. omission, lat. omissio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMISIÚNE s.f. Faptul de a omite; omitere; lucru omis, lipsă. [Pron. -si-u-, var. omisie s.f. / cf. fr. omission, lat. omissio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMISIÚNE s. f. faptul de a omite; omitere; (p. ext.) lucru omis. (< fr. omission, lat. omissio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OMISIÚNE s. 1. scăpare, (reg.) întrelăsare. (E doar o ~.) 2. lacună, săritură. (Să completăm ~ din text.) 3. v. omitere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Omisiune ≠ adăugire
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omisiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. omisiúnii; pl. omisiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink