OMILÍE, omilii, s. f. Cuvântare bisericească; predică. – Din ngr. omilía.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OMILÍE s. v. cazanie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

omilíe s. f., art. omilía, g.-d. art. omilíei; pl. omilíi, art. omilíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink