OMILÉTICĂ s. f. disciplină teologică privind regulile oratoriei clerului. (< fr. homilétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

omilétică s. f., g.-d. art. omiléticii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMILÉTIC, -Ă, omiletici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la elocvența bisericească. 2. S. f. Disciplină teologică privitoare la principiile și la regulile oratoriei (predicilor) bisericești. – Din it. omiletico, lat. homileticus, fr. homilétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

omilétic adj. m., pl. omilétici; f. sg. omilétică; pl. omilétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink