OMEÓZĂ s.f. (Lit.) Folosire improprie, figurată, a unui verb, eventual însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. [Pron. -me-o-. / cf. fr. homéose < gr. homoiosis – asemănare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

omeóză s. f. (sil. -me-o-), g.-d. art. omeózei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink