OMÉGA s. m. sg. Numele ultimei litere a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului o. – Din ngr. o méga.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ionel_bufu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OMÉGA f. Ultima literă a alfabetului grecesc. /<ngr. oméga
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
OMÉGA s. m. inv. ultima literă a alfabetului grecesc, corespunzând sunetului O. (< fr. oméga, gr. omega, „o” mare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Omega ≠ alfa
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oméga s. m. invar.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
oméga s. m. invar. Numele ultimei litere din alfabetul grecesc. ◊ Expr. De la alfa la omega = de la început până la sfârșit. (A fi) alfa și omega = (a fi) începutul și sfârșitul; (a fi) atotcunoscător. ♦ Fig. Sfârșit. – Din gr. omega.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
de la leafa la omega expr. (glum.) de la alfa la omega, de la A la Z.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink