OMEȚÍ, pers. 3 omețește, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi. 2. Intranz. A viscoli. – Din omăt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OMEȚÍ vb. v. înnămeți, întroieni, înzăpezi, nămeți, troieni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. omețésc, 3 sg. omețéște, imperf. 3 sg. omețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. omețeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OMĂT s. v. zăpadă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PURICE-DE-OMĂT s. (ENTOM.; Podura nivalis) (rar) puricaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pásărea-omătului s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink