OMAGIÁ, omagiez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva un omagiu (1), a exprima stima, respectul față de cineva. [Pr.: -gi-a] – Din omagiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A OMAGIÁ ~éz tranz. A trata cu omagii; a aduce omagii. [Sil. -gi-a] /Din omagiu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OMAGIÁ vb. I. tr. A aduce un omagiu cuiva. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. hommager].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OMAGIÁ vb. tr. a aduce un omagiu cuiva. (după fr. hommager)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OMAGIÁ vb. v. glorifica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A omagia ≠ a denigra
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

omagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. omagiéz, 3 sg. și pl. omagiáză, 1 pl. omagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. omagiéze; ger. omagiínd (sil. -gi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink