OLORÍT s. n. (Reg.) Faptul de a olori.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

OLORÍ, pers. 3 olorește, vb. IV. Intranz. (Reg., despre vânt) A bate încet și neregulat; a adia.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink