7 definiții pentru «olograf»   declinări

OLOGRÁF, -Ă, olografi, -e, adj. (Despre un testament) Scris în întregime de mâna persoanei care lasă o moștenire; p. ext. (despre acte, scrisori etc.) scris de mâna autorului; autograf. – Din fr. olographe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

OLOGRÁF ~ă (~i, ~e) (despre testamente, acte, scrisori etc.) Care este scris în întregime de mâna autorului și semnat de el însuși. /<fr. olographe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

OLOGRÁF, -Ă adj. (Despre manuscrise, testamente) Scris în întregime de mâna autorului; (p. ext.) autograf. [< fr. olographe, cf. gr. holos – întreg, graphein – a scrie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

OLOGRÁF, -Ă adj. (despre manuscrise, testamente) scris în întregime de mâna autorului. (< fr. olographe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

OLOGRÁF adj. autograf. (Act, document ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

olográf (olográfă), adj. – (Despre testament) Scris de mîna persoanei care lasă moștenirea. Fr. olographe și anterior (sec. XVIII) din mgr. ỏλόγραφος (Gáldi 215).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

olográf adj. m. (sil. -graf), pl. olográfi; f. sg. olográfă, pl. olográfe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink